Istoricul comunei nu este prea cunoscut. Se stie insa ca in satul component Tisa (inspre Marlogea – Apostolache) se presupune sa fi existat, in sec. IV a.H. – I p.H., o cetate dacica, unica in zona.
Cunoastem si un hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomsa, prin care voievodul intarea lui Nedelco vii in dealul Bobului si ocini in Fundeni (DRH, XXIII, 364-367).
Apoi, avem stire despre Sangeru din „memoriile” (1788) generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum si din Analele parlamentare din 1831, cand se specifica apartenenta localitatii plaiului Despre Buzau a fostului judet Sacuieni si se preciza ca avea o populatie de 100 de familii (Ecaterina Zaharescu, Vechiul judet al Saacului, in lumina istorica si antropogeografica, Cunoasterea Prahovei, an. I, nr. 1/ian. 1939, p. 85).
DTSR (1872) amintea Sangeru drept comuna a plasii Cricov, avand in componenta si satele: Butuci si Laposul Vechi. Dictionarul General al Judetului Prahova (1897) si MareleDictionar Geografic al Romaniei (V, 414) mentionau Sangeru drept comuna a plasii Podgoria, avand in subordine si satele Butuci si Mires. Se preciza, de asemenea, ca in urma reformei agrare din 1864 fusesera improprietariti 336 locuitori. Trebuie precizat ca in timpul rascoalei din 1907, Sangeru a atins culmea in judetul Prahova, unde ridicarea taranilor ia amploare si o violenta deosebita
In dimineata zilei de 15 mart. 1907, atrasi de „sunetele clopotelor bisericii si ale trompetelor”, cateva sute de tarani din Sangeru s-au strans la Primarie unde, dupa ce au rupt contractele de invoieli agricole – luate cu forta din mainile secretarului „… au devastat casele proprietatilor Filip Corlatescu si M(isu) Babeanu, trecand si in comuna Lapos… unde au devastat si casele proprietarului M(ihalea) Georgescu” pe care „l-au schingiuit in mod oribil si gratie preotului din sat a scapat de a nu fi omorat, acesta inchizandu-l in biserica din sat”, precizeaza ziarul „Adevarul” (Din Buzau si Prahova, Adevarul, an. XX, nr. 6301 din 9/22 mart. 1907). Autoritatile instiintate intre timp, trimit pentru reprimarea rascoalei, doua companii din Regimentul 32 Mircea si un escadron de cavalerie. Astfel, gratie fortei, incercarile rasculatilor de a-si face singuri dreptate au fost inabusite. S-a deschis „actiune publica de parchet contra unui numar de 104 tarani, din care sunt arestati 27”, numai la Sangeru (Raportul nr. 1118/28 mart. 1907 al Cabinetului I Instructie, publicat in Rascoala taranilor din 1907 – documente din arhiva Ministerului Justitiei si a Ministerului Instructiunii si Cultelor, tiparite de V.Ion, vol. II, Ed. de Stat, Buc., 1948, p. 147).
In perioada interbelica, com. Sangeru mai avea in componenta satele: Butuci si Miresu de Sus. Dupa razboi, a facut parte din raionul Cricov, apoi, prin HCM 1116/1968 a luat conformatia actuala, dar in perioada „sistematizarii” ceausiste (1975) s-a propus dezafecatarea a trei sate: Butuci, miresu Mic si Piatra Mica. Mai tarziu, prin Decizia nr. 275/29 ai 1989 a Com. ex. Al Cons. Pop. al jud. Ph pentru aplicarea Legii nr. 2/1989, comunele Lapos, Salcia si Sangeru au fost comasate intr-o singura comuna cu numele: Sangeru-Lapos, avand ca sate componente: Sangeru (resedinta), Butuci, Glod, Lapos, Mires, Piatra Mica, Pietricica, Salcia si Tisa. Revolutia din dec. 1989 a readus situatia la normal, adica la conditiile de pana in 1989 prin abrogarea legii amintite, situatie administrativ-teritoriala in care se afla si astazi cele trei comune.
Leave a Reply